Unanimităţile mele

Unanimitatea este lucrul cel mai rau care se intampla cuiva. O unanimitate arata ca:
- pe oameni nu-i intereseaza ce voteaza
- oamenii sunt scarbiti de ce se intampla
- oricine e votat, tot aia e
- manipularea este la cote maxime
- criteriile valorice n-au nicio importanta
- trebuie totul sa se termine rapid pentru a merge la o bere
- evenimentele se scurg in virtutea inertiei
- lucrurile merg din rau in mai rau.
Cine se iluzioneaza ca a fost ales cu unanimitate, are vreun drept, se insala amarnic. Inseamna ca in sala de vot scaunele au fost goale, nimic altceva. Concluzia ca respectivul este cel mai cel dintre cei mai cei este cea mai falsa din cate exista. Unanimitatea inseamna dezinteres, frica, pe de o parte si pe de alta parte satisfacerea unui orgoliu de proasta facura.
Si eu am avut parte de unanimitati la alegerile privind:
- alcatuirea BOB la organizatia 4 de la Cibernetica in 1980
- alegerea mea ca secretar BOB la organizatia A in 1984
- alcatuirea listelor pentru consilieri sector 4 din partea PSDR in 1996
- alegerea ca sef de catedra in 1999
- alegerea ca editor sef la revista Informatica Economica in 2009.
Am fost ales cu unanimitate sef si la ADSE pentru ca m-am ales singur, fiind si singurul candidat, ca asa am vrut eu...
Privind cu realism, aceste unanimitati ale mele au marcat o chestie extrem de importanta, anume dorinta celor din jur de a incheia rapid si eficient un proces, acela al alegerilor, care de regula:
- este ultimul
- dureaza multa
- nu intereseaza prea mult rezultatul
- inseamna ca lumea asteapta sa plece
- este insotit de susoteli si barfe
- face ca viata sa continue.
Eu de fiecare data am avut multumirea ca nu am ajuns sa fiu penibilul perdant de serviciu.